Condica de reclamaţii

          Ma apuca o foame cumplita, intempestiv, si intru intr-un mic restaurant marginas, cu nume duios, ma asez la masa, astept circa douazeci si doua de minute, il strig pe ospatar de noua ori(alo, pst, tovarasu, fii dragut, daca nu te superi, etc.), in sfarsit, vine. E nervos:
          -Ce ma tot pasai, dom'le, ca nu stai in vant si-n ger, nu te ploua, nu te ninge!
           M-am obisnuit sa nu raspund la provocari.
          -Ce aveti de mancare? am intrebat.
          -Friptura si carnati.
          -Friptura de ce?
          -Pai de ce poa' sa fie decat de porc?!
          -Altceva?
          -Nimic.
          -O telemea, niste rosii, o salata...
          -Dom'le, te mai gandesti dumneata, eu n-am timp de pierdut.
           Revine peste alte douazeci si doua de minute.
          -Dom'le, zic, da-mi o friptura, dar sa fie slaba.
          -Nicio grija, o pun acum la cura de slabire.
           Vine peste trei sferturi de ora cu o bucata de microporos, o talpa de bocanc cazon umblata pe doua fronturi, un ghem de zgarciuri si tendoane, grasa si sleita.
          -Dom'le, zic, ce mi-ai adus dumneata aici este imposibil de mancat.
          -Pai ce, te oblig eu s-o mananci? Ai comandat-o pe banii dumitale, poti s-o dai la caini sau la pisici.
          Intr-adevar, sub masa mea forfoteau vreo cinci pisici si patru caini, aflati intr-o perfecta intelegere tacita.
          -Draga, zic, fii amabil si da-mi condica de reclamatii.
          -Ce sa fac?
          -Sa-mi dai condica de reclamatii.
          -Din ce-ti veni?
          -Vreau sa scriu ceva acolo.
          -Dar de ce nu scrii mai bine acasa, la parinti, la rude, zi-le ceva de sanatate si belsug.
           Eram calm ca o stanca de granit si insistent ca un ciocan pneumatic.
          -Daca nu-mi dai condica, anunt Inspectia comerciala. Aveti telefon?
          -Avem, dar e cu lacat.
          -Cheama responsabilul.
          -Pai ce, eu sunt valet?
           Ma duc personal si-l caut pe responsabil, intru prin niste birouri, prin magazie, bucatarie, spalatorie de vase, si-l gasesc la depozitul de vinuri, mancand pastrama pe un fund de butoi, impreuna cu niste amici, era o veselie nebuna pe ei; il chem deoparte si-i spun ca daca nu mi se da condica de reclamatii, ma voi adresa presei, merg pana-n panzele albe.Responsabilul se crispeaza, mai intreaba cu ce ospatar am avut de-a face, "e clar, zice el, ala e un obraznic ce nu s-a pomenit, maine il dau afara, poftiti la masa, va servesc eu personal, nici nu concep sa plecati din localul nostru nemultumit".Mi se aduce un muschiulet de vaca splendid, parca era pictat de Rembrandt, cu o garnitura de legume excelent asortate, plus painica prajita.Dar inainte n-ati dori o gustarica cu putin somon si putin batog? "Vai, dar de unde aveti minunatiile astea", zic eu naucit, dar responsabilul imi sopteste "lasati, nu e o problema pentru noi cand e vorba de un client pe care il iubim, ce-ati zice de o sticluta de Riesling vechi de 12 ani?"
          Am mancat si am baut ca un rege, trei ospatari in frunte cu responsabilul roiau in jurul meu.La sfarsit, mi s-a adus o nota de plata modesta, din care lipseau gustarile si vinul, acestea fiind o mica atentie din partea trustului, dupa care mi s-a adus condica.Mi-am scos stiloul si am scris: "Acesta este, fara indoiala, cel mai desavarsit local din sud-estul Europei".Dupa care m-am iscalit descifrabil.
           Am fost condus pana la masina de catre intregul personal al localului, ne-am sarutat cu lacrimi in ochi, promitand ca nu-i voi uita niciodata, sugerandu-mi-se, cu discretia cuvenita, ca nu ar strica daca as arunca cateva cuvinte in presa despre bunul lor renume.
           In alta zi, intru intr-un alt local, cam de aceeasi categorie, cer de mancare, mi se raspunde destul de cuviincios, mi se aduce o friptura onorabila, dar ce-mi zic: de ce sa nu repet figura si sa fiu servit ca un conte? Drept pentru care cer condica de reclamatii. Vine insusi responsabilul cu ea, mi-o aseaza pe masa, mi se ofera un pix, dupa care ma apuc de scris: serviciul in acest local este defectuos, fripturile sunt necomestibile, personalul este murdar si insolent. Responsabilul ia condica si pleaca, demn. Peste cinci minute apare o tipa grasa, imbracata in alb, care imi spune ca ea e bufetiera si ce-am impotriva fripturilor ei, de ce insult o incadrata veche de douazeci de ani, cine sunt eu? "Cine esti tu, ma muratura, de te legi de mine, ca-ti dau o fleica peste gura, huliganule, zi mersi ca nu-l chem pe barbatu-miu ca sa-ti inmoaie oasele!" Intre timp, femeia de serviciu incepe sa mature in jurul meu, imi ordona sa ma ridic imediat de la masa, ma pocneste strasnic la turloaie cu coada maturii, dupa care ma ameninta ca cheama sectoristul, cum mi-am permis sa-i fac cu ochiul si sa-i propun sa o conduc acasa? Tot localul se uita la mine, vine ospatarul si ma anunta ca nu serveste clienti in stare de ebrietate, imi ia friptura din fata si ma calca pe bombeu, strivindu-mi doua degete strict necesare. Cand ies afara, in strada, imbrancit, dau nas in nas cu responsabilul, care tocmai imi dezumfla cauciucurile de la masina, pe motiv ca am parcat pe spatiul rezervat localului. In timp ce o lua la picior, grabit, acesta mi-a strigat:
          "Ma, daca-ti place sa scrii prin condici, de ce nu te faci scriitor?".