“- Sunt foarte astenic: noaptea vorbesc singur în somn,
vorbesc și ziua în tramvaiul 14, plus că uit îngrozitor. Uite, de pildă
acum, nu mai știu, ce trebuia să spun?
- Poți să taci, nu te obligă nimeni să vorbești.”
Viața în blocurile comuniste cu toți oamenii la grămadă, înghesuiți,
spionându-se lipiți cu urechea de pereții subțiri, saturați de prezența
celuilalt, acea viață insuportabil de comună adăuga un grad sporit de
stress traiului în comunism. Dar toată această drama a viețuirii la
comun poate fi transformată în comedie de un autor ca Ion Băieșu.
Personajul principal al piesei este un om astenic, obsedat de
curățenie, care începe să aibă idei paranoice cum că un anumit vecin se
șterge pe preșul lui. Și, cum nervii săi sunt întinși deja la maxim și
toate au o limită, el se decide să îl omoare pe vecinul murdar și
nesimțit. În acest scop va aduna martori oculari, avocat și fotograf
pentru a imortaliza crima sa legendară de care speră totuși să fie
achitat. Un război al nervilor demn de o epopee grecească, o epopee
pentru un preș prețios care trebuie apărat din principiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu